Atestare istorica

Repere istorice

Neolitic: formarea primului nucleu stabil pe teritoriul Hodacului.

– Din partea de est a satului Bicaş provine un topor de piatră, per­forat şi şlefuit, eneolitic (V. Lazăr: Receptoriul arheologic al Judeţului Mureş, Tg. Mureş, 1995)

Epoca bronzului şi hallştattiană:

– locuitorii aşezării sunt dacii păstori şi agricultori,

– teritoriul Hodacului face parte din aria de răspândire a culturii Witenberg.

– In zona pârâului Isticeu (Dubişte) au fost descoperite frag­mente ceramice din epoca bronzului (V. Lazar: Idem)

– Asemenea fragmente au fost descoperite şi la confluenţa Isticeului cu Cracu Crucii (V. Lazar: Idem)

106 – 274 : aşezarea se extinde cu dacii retraşi din calea stăpânirii romane,si fiind în strânsă legătură cu dacii liberi de dincolo de Carpaţi.

sec. VI – VII: pe Valea Gurghiului pătrund slavii care se scurg spre Câmpia Transilvaniei, o parte din ei convieţuiesc cu populaţia băştinaşă de unde provine denumirea de Hodac (hod = cale).

Sfârşitul mileniului I:

– obştea românească a Hodacului îşi conturează formele de organizare economică, socială şi juridică.

sec. XII – XIV:

– hodăcenii resimt în direct pătrunderea dominaţiei maghiare în Transilvania.

 –1251 dip1oma lui Bela al IV-lea

– când secuii pătrund înspre Gurghiu în a doua jumătate a secolului al XIII-lea găsesc aici sate pur româneşti.

– 1426 într-un document semnat de regele Sigismund al Ungariei se precizează că cetatea Gurghiu cu satele aparţinătoare ţin de comitele secuilor „Castri Georgen adhonorem Comitis Siculorum pertinentis” (Szabό K.: Sékely oklevéltár, 1872)

– 1453 Possessio sen villa HODAK’ – prima atestare documentară­

Regele Ladislau V. dăruieşte cetatea Gurghiului lui Iancu Corvin de Hunedoara cu drept de moştenire pentru merite deosebite, cu satele aparţinătoare Teleac, PetriIaca, Caşva, Adrian, Hodac,Orşova.

– 1557 prima diplomă care atestă starea materială a cetăţii­ Gurghiului şi cele 27 de sate aparţinătoare printre care şi Hodacul. ­

– Danil Duma vameş de Bistriţa către guvern despre starea de lucruri la hotarul cu Moldova: „Ouo facto tam Gyergyoinsem, quam et causa necessum tricesimas defranaband, cuius causa necessum vidi plaiasones erigere usquie ad Gorgeny et Hodac.” (Pentru că aşa stau lucrurile atât la treizecimea de la Ghiorgheni cât şi la cea de la Bistriţa s-au făcut înşelătorii, de aceea am con­siderat necesar să înfiinţez vamă până sus la Gurghiu şi Hodac).

– 1601 Documente privitoare la istoria românilor culese de Edoxiu Hurmuzachi vol. XV. Acte şi scrisori din arhivele oraşelor transilvane – Nicolae Iorga partea II. 1601 – 1825 . p.557

– 1652: Prima atestare documentară a numărului de locuitori, 132 de suflete

  – 1688: Urbariu din acest an reglementează raporturile dintre iobagi şi stăpânii domeniului Gurghiu. Se referă la renta în produse (dijma) din comunele apărţinătoare domeniuIui, între care şi  Hodacul.  Este stabilită renta în muncă la curte, se precizează exis­tenţa ţăranilor scutiţi de dijme, numiţi dărăbani care făceau parte din aparatul represiv. Hodacul avea 4 dărăbani la început, iar apoi 10.

– 1717 lnsemnări de pe un „Molitvelnic”.

Acest molitvelnic hiind la Runc în ţara Ardealului la mănăstire unde este Hramul Adormirii Maichii Precistei A Domnului 1717 mţa septebria 14 zile s-au gătat.

Molitvelnicul a fost în posesia preotului Grigore Nicoară din Ibăneşti care îl dă în 1911 lui Nicolae Petra-Petrescu iar acesta îl donează bibliotecii Astra din Sibiu.

. 1723 Hudac (în conseripţia Klain, 1733)

. 1733 Intr-un recensământ efectuat de episcopul Inocenţiu Micu, Hodacul numără 60 de familii şi peste 300 de suflete.

. 1737 Se atestă existenţa în hotarul comunei a unei mănăstiri (Hodac – Runcu) aici aflându-se Şcoala Mănăstirii Runcu, ca primă etapă a şcolilor din zonă.­

. 1785 La intervenţia lui Petru Maior prin decretul nr. 2060 din 20 februarie 1785 Mănăstirea Runcului este menţionată ca: „…lăcaş de cultură şi şcoală pentru luminarea pruncilor din împrejurimi, dornici de învăţătură.”

. Mănăstirea Runcu este demolată cu obligaţia ca în anul urmă­tor să fie reconstruită la Ibăneşti. Ridicarea ei are loc la Gurghiu.

. 1848 Se formează tribunatul condus de tribunul Lupu Teodoru şi vice-tribunul Dumitru Hărşan. Datorită conflictului dintre con­tele Paul Macskasi şi hodăceni privind anexarea forţată a păşunii „Dumbrava Tireului”, ţăranii atacă şi dau foc conacului.

. Din cronica protopopului Ştefan Branea din Măierău (cele de mai jos se referă la evenimentele prin care locuitorii de pe valea Gurghiului şi Mureşului devin liberi desfinţându-se iobăgia).

Ne-am învoit, noi popoarele din Măierău, Idicel, Hatmureş, Rus, Filea, Cuiejd, Hodac, Murăreni, Disnăeu, adunându-ne toţi în biser­ica Măierăului în ziua de 29 iunie, am făcut slujbă frumoasă şi paradie cu 12 puşti pentru sfânta şii mult preţuita slobozenie.. . ieşind din biser­ică cu steagul între prapori urmând apoi garda naţională, eu Branea şi cealalţi norod la 5000 de români între care şi unguri, ţigani şi jidovi, toţi cu pană de stejar în cap… În numele a toată iobăgimea românească am mulţămit lui Dumnezeu şi împăratului şi am strigat să trăiască…

. 1849 In luna ianuarie – mai au loc represarii în zonă. Insulgenţii lui Kossuth prin mâna locotenentului Jenei dau foc gospodăriilor şi ucid oameni. Au căzut 54 de martiri, bărbaţi şi femei. (Revista Transilvaniei 1871)

. 1877 Gazeta Transilvaniei în numărul său din 6 august, publică un articol în care este amintit preotul Lupu Leon care a iniţiat în localitate colectă de obiecte şi bani pentru susţinerea Războiului de Independenţă.

. 1885 o epidemie de holeră seceră peste 100 de persoane.

. 1887 Se construiesc cele două localuri de şcoli confesionale ortodoxă şi greco-catolică.

. 1892 Dumitru Lupu din Hodac face parte din delegaţia memo­randiştilor la Viena.

. 1897 Protestul preotului Alexandru Târnăveanu împotriva abuzului autorităţilor de a şterge de pe firma şcolii cuvintele: şcoală românească.

. 1900 In comună existau 1400 ortodoxi, 1050 greco-catolici, 20 evrei. (Semantismul Arhiepiscopiei de Alba-Iulia şi Făgăraş 1900).

. 1916 – 1918 In perioada primului Război Mondial, hodăcenii au luptat în mai multe fronturi din ţară şi străinătate victime înreg­istrând peste 40. Unii dintre aceştia au trecut frontul şi s-au alătu­rat ca voluntari ai armatei române de peste munţi( Hărşan Dumitru, Oltean loan), alţii devenind călăuze în munţi.

. 1918- 6 noiembrie. In prezenţa a peste 400 de oameni are loc adunarea de constituire a Consiliului Naţional Român local având 20 de membrii şi formarea Gărzii Naţionale cuprinzând peste 100 de gardişti.

– In oraşul Reghin s-a ţinut adunarea pentru cercul electoral Gorneşti în care Nicolae Feier, econom în comuna Hodac a fost del­egat cu vot decisiv la Marea Adunare de la Alba-Iulia. Hodăcenii au delegat încă 10 împuterniciţi la această adunare.

– Actul istoric de la 1 decembrie 1918, de formare a statului unitar român a desăvârşit o năzuinţă de secole a românilor transilvăneni ideal pe care hodăcenii l-au avut dintotdeauna.

. 1929 – Prima administraţie românească de sine stătătoare.

. 1938 Statisticile indică o populaţie de 3550 locuitori în Hodac şi satele aparţinătoare.

. 1940 – 1945 Odată cu cedarea Ardealului de Nord consecinţă a Dictatului de la Viena, populaţia din Hodac resimte ocupaţia hortistă, tinerii din sat neputând să urmeze cursurile şcolii. O mare parte din bărbaţi sunt luaţi la război, astfel ca au căzut la datorie peste 30 de eroi pe fronturile de est şi de vest.  O altă parte au sufer­it în lagărele sovietice de unde unii nu s-au mai întors niciodată.

. 1948 Naţionalizarea şi legea cotelor obligatorii duc la dis­trugerea păturii de mijloc a populaţiei şi la pierderea proprietatilor mari. Aceste acte au fost întâmpinate de hodăceni cu următorul text scris la podul Hodacului: Până aici democraţie de aici încolo Hodacu’.

– Statisticile arată o populaţie de 4050 locuitori pe toată raza comunei.

. 1963 – 1964 – are loc electrificarca localităţii

. 1966 martie – recensământul consemnează 5095 locuitori.

. 1978 Prima Întâlnire cu fii satului

. 1980 A doua Întâlnire cu fii satului

. 1983 A treia Întâlnire cu fii satului

. 1990 – 1992 – 1996 -2000 alegeri libere democratice pun bazele unor noi structuri ale administraţiei locale.

. 1990 – Legea 18 – Legea fondului funciar

2000 – Legea 1- A doua lege a fondului funciar

2000 – Legea 247 – Restitutia in tegrum

Schimbările survenite duc la o viaţă social-politică normală.

• noile acte legislative duc la restabilirea proprietăţii private.
• 2003 2 – 3 august– Atestarea a 550 de ani de existenţă documen­tară şi reîntâlnirea  cu fii satului